De unde incepe dezvoltarea personala (Convingerile personale)
Convingerile personale sunt cele care ne limiteaza sa fim la potentialul maxim. In urmatorul articol voi prezenta care sunt acestea.
- De unde incepem
Cand eram copil aveam foarte multe complexe de inferioritate. Ca eram slab, pentru ca ceilalti copii erau mai bine facuti decat mine. Ca eram mic de statura si ceilalti copii erau mai inalti. Ca erau copii la scoala care aveau note mai bune decat mine.
Aceste comparatii m-au transformat intr-un adult dependent de statutul financiar, dependent de validare externa, de productivitate si cu nevoia de a demonstra ca sunt util si destept.
In copilarie ne structuram convingerile ca trebuie sa fim mai buni decat colegul, trebuie sa urcam pe scara sociala si ca trebuie sa inveti mult, sa ai note bune ca sa ai un job bun ca sa castigi multi bani.
Daca ar fi asa toti olimpicii si premiantii ar trebui sa aiba vile in Pipera luate cu banii jos, fara sa faca credit la Prima Casa.
- De unde vin convingerile din copilarie
Convingerile din copilarie vin de la parinti in primul rand care iti spun ca Ionel are note mai bune, ca trebuie sa te ingrasi ca te bate vantul pe strada, ca daca nu inveti vei lucra pe santier sau vei merge la capsuni in Spania.
Ulterior societatea, incepand cu scoala te invata ca daca inveti bine, ai note bune, s-ar putea sa ai un job bine platit de unde o sa castigi bine, sa iti iei o casa si o masina, o sa ai o familie faina si iti vei permite o vacanta pe an. Si incepi sa inveti bine, faci o facultate, te angajezi si alergi mereu sa ai un job cat mai bun, sa stai peste program, iti faci un credit la casa, vacanta o faci sau nu o faci, traiesti doar in weekend iar in rest supravietuiesti sa platesti facturi, ai timp limitat pentru prieteni, pentru familie, pentru iubita, pentru copii, ai o casa pentru care trebuie sa muncesti ca ti-ai facut un credit si pentru a-ti intretine stilul de viata.
Nu este nimic gresit in a munci, dar intreaba-te daca esti fericit cu viata pe care ti-ai construit-o. Nu trebuie sa imi raspunzi mie, dar raspunde-ti singur/a la aceasta intrebare.
- Nevoia de a te compara
Nu sunt parintii de vina, pentru ca te comparau in copilarie. Atat au stiut si ei, si si-au dorit numai bine pentru tine cititorule. Nici societatea nu este de vina ca asa este construita. Nu cautam vinovati, ci cautam solutii corect?
In momentul in care te compari cu alta persoana, te pacalesti singur. De ce? Pentru ca fiecare persoana are propriile talente. De aceea exista cantareti, doctori, atleti, avocati si asa mai departe. Fiecare are propriul set de calitati.
Da Marius dar eu nu am niciun talent. Fiecare are. Doar ca nu ti l-ai descoperit probabil pentru ca scoala te-a ajutat sa-ti dezvolti mai mult partea rationala decat cea creativa pentru ca te-a facut sa memorezi, nu sa creezi.
In momentul in care tu te compari cu alta persoana, tu compari un set de calitati cu altul.
Stii vorba aia ca nu poti aprecia capacitatea unui peste de a urca in copac. Nu esti lenes si nici mai putin productiv. Dar daca jobul nu ti se potriveste nu vei fi niciodata la potential maxim sau la un moment dat vei capitula pentru ca nu esti facut pentru acel job.
Singura persoana cu care ar trebui sa te compari esti tu.
- Nevoia de validare externa
Nevoia de validare vine tot din copilarie. Atat timp cat parintii ti-au repetat ca nu esti suficient si esti comparat cu alti copii, asta se transpune la maturitate printr-un gol care trebuie umplut cu aprecieri, nevoia de confirmare ca tot ce facem este bine, nevoia de a fi acceptat in cercurile de prieteni, de iubit/a sau de familie.
Tu esti responsabil de deciziile tale si de viata pe care o ai. Daca tu ai impresia ca ceea ce faci, faci bine, mergi inainte pentru ca este viata ta. Daca vei gresi tot pe tine te va impacta. Daca vei reusi, va fi meritul tau.
Productivitatea te face un bun muncitor. Talentul te face sa fii valoros. Si sunt convins ca il ai. Toata lumea il are. Doar ca trebuie sa il descoperi si de obicei acest talent este ascuns in hobby-urile tale.
Nu spun ca este rau sa lucrezi in corporatie. Iti spun doar ca este important ca la finalul zilei sa fii tu fericit cu alegerile tale, nu altii.
- Ce este de facut in continuare
Ca sa poti reusi sa fii fericit cu alegerile tale trebuie sa iti schimbi convingerile din copilarie. Nu poti compara o zebra cu o girafa, asa cum nici tu nu te poti compara cu altii pentru ca sunteti diferiti.
Asuma-ti responsabilitatea propriei vieti si fa-ti propriile alegeri pentru ca asa vei reusi.