Traumele din copilarie

• De unde vin

Cred ca toti am mancat bataie in copilarie. Eu cel putin am fost batut pentru toate motivele din lume: Ca nu am mancat tot din farfurie, ca ma bateau copiii afara, ca luam note proaste, ca nu aveam curatenie in dulap sau ca intarziam acasa. Eram batut si certat pentru toate motivele de mai sus. Cred ca o mare parte din populatia Romaniei s-a confruntat cu astfel de tratament din partea parintilor.

Problema majora este ca mintea “te ajuta” sa supravietuiesti si le impatureste frumos si le baga in dulapul cu “nu imi trebuie”.

• Ce se intampla daca mergi cu ele in viata fara sa le rezolvi

Din cauza faptului ca mintea le ascunde bine in subconstient calcam mereu in strachini sau repetam anumite tipare.

Ne simtim nevoiti sa ne demonstram valoarea, sa facem compromisuri pentru a ne simti acceptati, simtim nevoia de a le arata altora lucrurile bune pe care le facem doar doar ne vor tolera sau accepta.

• Cum le rezolvam?

Ca sa reusim sa ne vindecam traumele din copilarie trebuie sa schimbam sa privim lupa dinspre exterior spre interior.

Am avut atatea momente in viata cand ma infuriam pe parinti pentru modul in care m-au crescut si ori lasam gandurile si amintirile sa ma copleseasca sau le indesam acolo adanc sa uit de ele.

Dar daca le impingem acolo jos, ele vor aparea mai turbulent pana cand le rezolvam.

-Primul pas spre a-ti rezolva traumele din copilarie este de a ti le aminti si infrunta. Da, este dureros, stiu dar daca nu iti infrunti trecutul, viitorul nu va fi prea luminos. Pentru ca trecutul iti va aparea in fata pana il rezolvi.

-Al doilea pas este de a-ti accepta traumele din copilarie. Sa accepti ca ti-a fost frica, sa accepti ca a durut, sa accepti ca ai suferit. Sa recunosti faptul ca iti este frica este un semn de putere, nu de slabiciune. Chiar daca te trec anumite stari negative este natural si firesc.

Nu le reprima. Pentru ca reprimarea te-a adus aici. Simte-le si observa starile si spune-ti ca este normal sa le ai.

-Pasul trei este sa accepti faptul ca atat au stiut parintii tai.

Tatal meu este vitreg si m-a crescut de cand el avea 24 de ani. L-am acuzat si l-am invinuit din adolescenta pentru ca m-a batut, m-a certat, m-a intimidat si l-am judecat mereu ca am crescut in frica. Dar ghiciti ce? Avea 24 de ani. Si el era tanar si atat a stiut, atat a putut.

Era un tanar de 24 de ani care trebuia sa creasca un om, sa il educe, si sa aiba grija de el. Atat a stiut.

Da, a durut, dar indiferent cum va vedeti parintii si ei sunt oameni si gresesc. Furia este ca si cum ai tine un carbune incins in mana. Te consuma. Nu poti schimba trecutul, dar iti poti schimba modul in care il privesti. Iar asta iti va aduce numai beneficii.

Ghandi spunea ca daca mergem pe principiul ochi pentru ochi am fi o lume de orbi. Asa cum te-au crescut parintii tai atat au putut. Atat au stiut. Este responsabilitatea ta sa faci mai bine copiilor tai.

Aminteste-ti cu zambetul pe buze de copilaria ta. Poate a fost grea sau usoara. Dar este experienta ta. Omul este suma experientelor lui. O experienta in plus sau in minus si nu ai fi fost persoana minunata care esti azi. Si esti minunata!

Doar trebuie sa lucrezi cu tine pentru a te slefui frumos.

• De ce rezolvarea traumelor din copilarie iti va aduce beneficii daca le rezolvi?

In primul rand, nu vei mai trai in frica. Nu vei mai face compromisuri si iti vei stii adevarata valoare. Nu vei mai tanji dupa validarea altora pentru ca vei stii exact cine esti si cat esti. Vei scapa de anumite tipare nocive si vei gandi mai liber.

Tine minte ca ori de cate ori vei munci la tine, tot tie iti va fi mai bine.

Trecutul nu este facut sa fie uitat. E facut sa fie amintit, pentru ca este parte din tine.